Cireșul plin de roade care a unit comunitatea
În activitatea unei organizații comunitare există momente frumoase, dar și perioade în care totul pare să stea sub semnul întrebării.
În ONG-uri se întâmplă des să rămâi fără bani exact atunci când ai mai mare nevoie. Deși sursele de finanțare par diversificate pe hârtie, în realitate multe dintre ele întârzie, se blochează sau pur și simplu nu aduc rezultate atunci când urgențele apar.
Și totuși, aproape de fiecare dată când oamenii chiar își doresc să facă bine, apare de undeva și o mână de ajutor.
La locul unde organizăm o parte dintre workshopurile BUNETI avem un cireș de mai.
Anul acesta a fost incredibil. Plin de rod. Atât de plin încât aproape nu se mai vedeau frunzele de cireșele roșii și coapte.
În câteva zile, pe sub cireș au trecut prieteni ai asociației, vecini, oameni din comunitate. Unii au venit să guste câteva cireșe, alții să stea la povești. Și exact din aceste discuții simple a apărut ideea care ne-a ajutat să ieșim dintr-un moment dificil.
Dacă tot cireșele sunt atât de multe, de ce să nu le valorificăm pentru a acoperi una dintre urgențele financiare ale asociației?
Așa a început totul.
Unii oameni au venit și și-au cules singuri cireșele. Pentru alții am cules noi. Totul s-a făcut pe baza unei donații minime de 20 lei/kg.
Nu am făcut averi. Nu am rezolvat toate problemele financiare. Dar am reușit ceva extrem de important: să acoperim una dintre cheltuielile iminente și să evităm un nou blocaj într-o perioadă foarte grea.
Mai important decât banii a fost însă sentimentul de comunitate.
Cireșul acela nu a oferit doar fructe. A adunat oameni împreună. A creat conversații, sprijin și momente simple care ne-au reamintit că uneori soluțiile apar chiar lângă noi.
Și pentru că toate s-au legat firesc, am organizat și un mic atelier de preparare a dulceții de cireșe. Nu gem, ci dulceață adevărată, făcută încet, cu fructe întregi și multă răbdare.
Am pregătit-o împreună, ne-am bucurat de mirosul cireșelor fierte și de atmosfera aceea simplă care parcă nu poate exista decât la sat.
Poate că uneori comunitatea nu înseamnă proiecte mari și bugete impresionante.
Poate că începe pur și simplu de la un cireș plin de roade și de la câțiva oameni care aleg să fie împreună atunci când este nevoie.











