Povestea Mamei Chiva. Despre frig, liniște și pași mici spre demnitate
Într-o zi rece de decembrie, cu frigul acela aspru care se simte altfel la munte, am ajuns la Mama Chiva cu mâncare caldă.
Am găsit-o acasă. Într-o cameră sărăcăcioasă, răcoroasă, deși focul duduia în cuptor. Căldura nu reușea să țină piept frigului care pătrundea din toate părțile. Ne-am așezat puțin și am povestit. Mi-a spus că s-a mutat în casa aceea pentru că avea nevoie de liniște.
Nu s-a plâns. Nu a cerut nimic.
Am ridicat privirea și am văzut găurile din tavan. Mi-a spus simplu că sunt de la ploaie.
Am ieșit afară. Din stradă nu se vedea aproape nimic. Dar în spate, casa nu mai avea un acoperiș funcțional. Țiglele lipseau. În interior ploua aproape ca afară.
Geamurile erau atât de slăbite încât nu mai puteau fi deschise. Dacă le deschideai, nu le mai puteai închide. Vântul pătrundea prin ele. Ușa era veche, mică, atipică pentru zilele noastre. Accesul în casă se făcea peste bolovani. Pe jos era pământ. Și frig.
Am plecat promițându-i că ne vom întoarce.
Ne-am întors când ploile s-au oprit. Am reparat acoperișul. Am montat geamuri noi. Am schimbat încuietorile. A fost un pas mare. Un pas necesar.
Dar munca nu s-a încheiat.
Casa aceasta a fost de nelocuit. Acum este puțin mai bine, însă condițiile sunt încă improprii. Mai este nevoie de intervenții pentru a putea spune că Mama Chiva locuiește într-o casă sigură. Trebuie înlocuită poarta. Trebuie găsită o soluție pentru tavan și pentru ușa atipică. Trebuie turnat ciment pe scări și în antreu pentru siguranță.
Am făcut un pas important. Dar mai sunt mulți pași mici de făcut.
Mama Chiva a ales liniștea în locul violenței. A ales să plece dintr-un loc în care avea parte de jigniri și agresivitate. A ales demnitatea, chiar dacă asta a însemnat frig și lipsuri.
Noi alegem să nu o lăsăm singură.
Cum puteți ajuta
Oamenii au fost alături de noi până acum și datorită lor am reușit să facem primele lucrări. Le mulțumim din inimă.
Dar pentru a continua avem nevoie în continuare de sprijin. Ne puteți ajuta prin:
- sprijin financiar pentru materiale de construcție
- donații de materiale sau echipamente
- implicare ca voluntar în lucrările care urmează
- distribuirea poveștii pentru a ajunge la oameni care pot contribui
Fiecare contribuție, oricât de mică, înseamnă un pas înainte.
Noi vom reveni la Mama Chiva. Pas cu pas. Cu răbdare. Cu implicare.
Pentru că o casă înseamnă mai mult decât patru pereți. Înseamnă siguranță. Înseamnă liniște. Înseamnă demnitate.
Iar demnitatea nu ar trebui să fie niciodată un lux.
